Duminică, după miezul nopții, a început rugăciunea necurmată. Câte o oră fiecare, ziua și noaptea. Ultima persoană ce a intrat în camera de rugăciune a fost un student, Darius, vineri de la ora 23.00. Cinci zile de post și rugăciune împreună, întreaga școală de misiune.
Într-o zonă superbă, la poalele munților Suhardului, în campusul Bisericii Baptiste Emanuel din Vatra Dornei. De ce acolo? Destul de ușor de înțeles: biserica ne-a facilitat cazarea, în campusul lor, fără bani și fără plată.
Luni, miercuri și vineri a postit toată suflarea, marți și joi, doar cine a dorit.
Masa s-a servit în fiecare zi la ora 17.00. Unii au sărit și peste aceasta în unele zile.
A fost o săptămână cu real beneficiu spiritual. Diminețile ne-am întâlnit de la 9-11 dar am mai trecut și de ora 12.00, sesiunea de întrebări și răspunsuri nu se mai termina. Am avut un subiect interesant și provocator: Autoritatea lui Dumnezeu. Supunerea față de autoritatea lui Dumnezeu directă, a fost tema de luni. În următoarele trei zile, supunerea față de autoritatea lui Dumnezeu delegată în familie, biserica și stat. Iar în ultima zi, vineri, cireașa de pe tort: “supuneți-vă unii altora!”.
Studenții au asigurat în fiecare zi cântările și îndemnurile la rugăciune, iar în mijlocul laudelor s-a simțit prezența manifestată a lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, așa cum ne-a promis în Cuvântul Său.
Măcar că nu am avut niciun invitat special, Dumnezeu s-a îngrijit să ne aducă doi frați mai în vârstă, Grigore Buia din USA și Vasile Hoblea, pastorul bisericii gazdă, care ne-au încântat cu povestiri duhovnicești pline de învățăminte, din încărcata lor experiență de viață și slujire. În rest, am predat noi, cei din echipa CRST.
În prima seară am avut parte, în tabăra noastră, de mărturia familiei Piu Daniel și Simona , foști studenți CRST, lucrători în Afganistan și în Grecia, printre refugiații afgani și iranieni. Marți, miercuri și joi am vizitat bisericile penticostale din Vatra Dornei, Bilca și Gura Humorului. Am fost primiți cu căldură și ni s-a dat timp îndestulat pentru cântări, mesaje, mărturii, pentru a prezenta școala și lucrarea de misiune la care însuși Domnul a chemat Biserica Sa. Bucatele bucovinene, servite după o zi de post, ne-au făcut însă să ne simțim puțin mustrați în cuget: erau prea gustoase.
Am încheiat vineri după amiază cu rugăciune unii pentru alții. Ne-am așezat pe două rânduri și am făcut un tunel al rugăciunii în care fiecare dintre noi a intrat, a beneficiat de mijlocirile tuturor și apoi s-a așezat la capătul tunelului pentru a se ruga și el pentru ceilalți. Cei doritori au beneficiat de ungere cu untdelemn. Câțiva au avut ocazia să mărturisească mai târziu atingerea și vindecarea lui Dumnezeu. Am stat la Masa Domnului și am mulțumit pentru tot. Pentru că ce altceva este Euharistia dacă nu o aducerea aminte, cu mulțumire și recunoștință, de jertfa desăvârșită pe care Hristos a adus-o pentru mântuirea noastră?
Iacob Nicolae, Director CRST