Copiii din cultura a treia – CCT:
„Când Esau și-a ridicat ochii… a întrebat: ‒ Cine sunt aceștia care vin în urma ta? Iacov a răspuns: ‒ Sunt copiii pe care Dumnezeu i-a dat cu bunăvoință slujitorului tău.” Biblia
Copiii, oriunde s-ar afla ei în lumea aceasta sunt un dar de Sus. Termenul de „copii din cultura a treia” face referire, nu la copiii din „lumea a treia” ci la acei „copii care iși urmează părinții pt a trăi in altă cultură” (definiție inițial formulată în anii 1950 de către sociologii John și Ruth Hill Useem).
Cine sunt acești copii din cultura a treia (CCT) (în engleză, Third Culture Kids – TCK)
„De unde ești?” Pentru majoritatea copiilor, răspunsul este simplu. Pentru un copil din cultura a treia (CCT), însă, această întrebare deschide o poveste.
Un copil născut în România poate crește în Indonezia, poate vorbi românește acasă, poate studia în limba engleză și își poate petrece copilăria alături de prieteni indonezieni. Când este întrebat de unde este, răspunsul nu mai încape într-un singur nume de țară. De aceea, mulți copii din cultura a treia răspund: „Este mai complicat de unde sunt eu.”
CCT, sunt copii care cresc într-o cultură diferită atât de cea a părinților cât și de cea a țării gazdă. Pot fi copii de misionari, copii ai detașaților militari, ai angajaților din serviciile externe, ai diferiților oameni de afaceri, copii ai căror părinți au decis să meargă într-o altă țară din varii motive. Acești copii trăiesc o copilărie altfel, profund marcată de diversitate, schimbare și adaptabilitate.
Foarte mulți copii cresc astăzi între două sau mai multe culturi, iar numărul lor continuă să crească odată cu mobilitatea internațională.
Ce este cultura a treia?
Prima cultură reprezintă cultura de origine, cea a țării din care provin părinții, reflectată de obicei în cetățenia lor (țara trecută în pașaport). A doua cultură se referă la cultura țării gazdă, cultura în care familia s-a mutat sau a trăit un număr semnificativ de ani. Se naște inevitabil o a treia cultură, un spațiu intern unic și diferit atât de cultura de origine a părinților cât și de cea locală. Această a treia cultură este de fapt un stil de viață cu multe experiențe comune împărtășite de alți copii care trăiesc sau au crescut într-un mod similar.
Una dintre cele mai cunoscute definiții este formulată de David C. Pollock și Ruth E. Van Reken, în lucrarea „Third Culture Kids: Growing Up Among Worlds” și descrie un astfel de copil ca fiind:
„O persoană care și-a petrecut o parte semnificativă a anilor de creștere și dezvoltare înafara culturii părinților. Copilul din cultura a treia construiește în mod frecvent relații cu toate culturile însa fără a fi pe deplin stăpân ori implicat în niciuna din ele. Deși elemente din fiecare cultură pot fi asimilate in experiența de viată a CCT, sentimentul de apartenență se regăsește în relația cu alte persone cu un parcurs similar.”
Ce anume îi caracterizează pe acești copii?
Copiii din cultura a treia trăiesc într-o lume interculturală și foarte mobilă. Interacțiunea dintre aceste două realități conduce la dezvoltarea unor caracteristici specifice, care aduc cu ele atât provocări, cât și beneficii pentu acești copii.
Provocari adânci, resurse ascunse
Copiii din cultura a treia (CCT) trăiesc provocări adânci, dar în același timp dezvoltă și resurse ascunse care îi fac unici și valoroși.
Provocări adânci pentru un CCT
Sentimentul de neapartenență – „Nu aparțin cu adevărat nici aici, nici acolo.”
Despărțiri frecvente – prieteni lăsați în urmă, rămas-bun repetat, doliul tăcut pentru locuri și persoane.
Confuzie identitară – întrebarea „Cine sunt eu și de unde vin?” devine mult mai complexă.
Instabilitate emoțională – schimbările bruște și frecvente pot aduce anxietate sau tristețe.
Dificultăți la întoarcerea „acasă” – reîntoarcerea în cultura de origine poate fi una dintre cele mai dificile tranziții
Resurse ascunse pe care le dobândesc
Flexibilitate și adaptabilitate – se obișnuiesc repede cu locuri și oameni noi.
Deschidere culturală – acceptă și înțeleg diferențele dintre oameni.
Gândire globală – privesc lumea dintr-o perspectivă mai largă, nu doar prin lentilele unei singure culturi.
Empatie și sensibilitate – pentru că au trăit despărțiri și provocări, sunt mai atenți la nevoile altora.
Abilități lingvistice și interculturale – mulți CCT vorbesc mai multe limbi și pot fi punți între culturi.
Reziliență – chiar dacă e greu, ei pot învața să-și găsească resurse interioare pentru a merge mai departe.
Nu fiecare copil va experimenta toate aceste provocări sau toate aceste beneficii. Experiența fiecărui CCT este influențată de personalitatea lui, relația cu părinții, durata șederii în alte culturi, numărul mutărilor și sprijinul primit.
Cum îi putem sprijini?
Copiii din cultura a treia nu au nevoie să fie „reparați”. Ei au nevoie, ca toți ceilalți copii, să fie iubiți, înțeleși și însoțiți cu răbdare. Experiența lor de viață cere însă, adesea, o atenție, o sensibilitate și o implicare mai mari din partea părinților și a comunității.
Sprijinul poate include: Ascultarea activă și validarea trăirilor lor, crearea unui cadru stabil si iubitor în familie și comunitate, încurajarea exprimării emoțiilor și a poveștii lor, oferirea de unelte pt tranziții (jurnale, consiliere, grupuri CCT), ancorarea lor în identitatea de copii ai lui Dumnezeu.
CTC nu sunt copii pierduți între lumi, ci copii care aparțin acestei entităti fără granițe geografice sau statut legal dar reală și valoroasă: cultura a treia.
Tu cunoști un copil din cultura a treia? Poate este chiar copilul tău. Poate un copil din comunitate. Fii un sprijin, o voce calmă, o încurajare. Ajuta-i să știe că, între toate culturile și trăirile lor, sunt iubiți și văzuți de Dumnezeu și de cei dragi.
Surse și lecturi recomandate:
Acest articol este o introducere în lumea copiilor din cultura a treia. Pentru cei interesați să aprofundeze subiectul, recomandăm:
· Third Culture Kids: Growing Up Among Worlds – David C. Pollock & Ruth E. Van Reken
· Misunderstood – Tanya Crossman
· Raising Up a Generation of Healthy Third Culture Kids – Lauren Wells